Intoleranța la lactoză


LapteLaptele și produsele lactate sunt promovate ca alimente minune care asigură în mod complet nutrienții necesari pentru o dezvoltare sănătoasă. Se pune un accent deosebit pe nivelul de calciu din lapte ca o componentă esențială a dietei umane și impresia creată este că pierderea sursei de calciu din alimentație va duce la o dezvoltare anormală a oaselor.

Este cu siguranță adevărat că produsele lactate sunt pline de nutrienți, dar aceasta nu înseamnă că amestecul nutrienților este favorabil nutriției umane.

Laptele matern este necesar nou născuților, însă copiii mici sunt construiți în mod special ca să facă față acestor alimente care promovează creșterea. Înainte de înțărcare sistemul enzimatic necesar digestiei și asimilării compușilor din lapte este activ, însă acesta se dezactivează în mod progresiv împreună cu vârsta. Laptele altor mamifere diferă în compoziția sa de laptele uman, iar acesta împreună cu pericolul potențial al ingerării de antigeni (substanțe care cauzează secreția de anticorpi), fac ca laptele de vacă să nu fie potrivit consumului uman.

Există o opoziție serioasă din partea industriei laptelui și chiar din partea comunității științifice consacrate, față de ideea că un consum zilnic al produselor lactate este nociv pentru sănătate, însă dovezile din descoperirile științifice recente sunt corecte și concludente, favorizând un astfel de punct de vedere. Consumul de produse lactate este asociat cu mulțimea diferitelor boli care apar în întreaga lume, astfel că dovada devine din ce în ce mai clară.

În trecut efectul advers al consumului de produse lactate era poate mascat de efectele pozitive ale unui alt stil de viață, în care se punea accent pe consumul de cereale, fructe proaspete și vegetale cu conținutul lor mare de fibre. Dietele occidentale în care consumul de produse animale a crescut, inclusiv consumul produselor lactate, în paralel cu o scădere a consumului de cereale, legume, fructe și vegetale, poate constitui o explicație a creșterii incidenței bolilor degenerative în țările industrializate.

Intoleranța la lactoză

Lactoza, zahărul din lapte este descompusă în intestine de către enzimele lactazei. Majoritatea oamenilor au capacitatea de a digera lactoza în mod corect în timpul primilor ani de viață și al copilăriei, însă odată cu creșterea în vârsta aceste abilități intră în declin. Aproximativ 75% din persoanele adulte la nivel mondial manifestă intoleranță la lactoză.

Nativii americani și asiaticii au cea mai mare intoleranță și doar cu puțin mai prejos de aceștia sunt negrii, evreii, hispanicii și cei din sudul Europei. Intoleranța la lactoză are cea mai scăzută rată printre nord europeni și descendenții lor. În SUA doar 25% din caucazieni, 51% dintre hispanici, 75% dintre afro-americani au nivele insuficiente de lactază pentru a digera produsele lactate, in timp ce 90% dintre asiaticii americani au intoleranță la lactoză.

S-a constatat că 90% din africanii din Africa au deficiență de lactază, iar în cazul populației rurale zulu din Africa de Sud s-a constatat că nu aveau nici o schimbare a concentrației de glucoză din sânge după ingerarea a 50 gr de lactoză. Când laptele și produsele lactate sunt digerate, lactoza este descompusă de enzimele din lactază în glucoză și galactoză.

Prezența lactozei este o caracteristică a laptelui mamifer, iar concentrația de zahăr este proporțională cu nevoile fiecărei specii, la fel sunt și concentrațiile celorlalte componente ale laptelui. Laptele uman nu doar că, conține nutrienții necesari pentru creștere și dezvoltare dar conține de asemenea și bacteria bacillus bifidus care ajută digestia lactozei.

În laptele de vacă, compoziția bacteriei diferă totuși de cea din laptele uman. Dacă laptele de vacă este administrat nou născuților, acesta se poate interfera cu digestia lactozei. Proteinele reduse și nivelul ridicat al carbohidraților din laptele uman este de asemenea favorabil nevoilor nou născuților, deoarece rata creșterii este considerabil mai mică față de cea a vițeilor.

După conversia lactozei în glucoză și galactoză, galactoza disponibilă nu este folosită ci este transformată în glucoză, în ficat, printr-o serie de procedee care necesită prezența inițială a enzimei galactochinazei. Atât producerea de lactoză cât și de galactochinază descrește odată cu vârsta și capacitatea de a digera și utiliza produsele lactozei în viața adultă este redusă. O deficiență în enzimele lactazei va avea drept rezultat fermentarea lactozei de către bacteria intestinală, ceea ce va cauza tulburări intestinale cum ar fi: gazul, durerile intestinale, balonarea, crampele stomacale, tulburările de funcționare ale intestinelor și diareea. Severitatea acestor simptome depinde de cantitatea de lactoză consumată și de nivelul de intoleranță.

Intoleranța la proteina din lapte

O problemă în plus a laptelui este întâlnită în digestia proteinei din lapte, cazeina. Comparativ cu laptele uman, laptele de vacă conține 300% mai multă cazeină și mai mult decât dublu, cantitatea de proteină. Cazeina și beta-lactoglobulina sunt cele două proteine majore din lapte și ele sunt unice prin faptul că, conțin un amestec perfect de aminoacizi, fiind exact ceea ce are nevoie nou născutul în perioada de creștere. Nou născuții umani,, își dublează totuși greutatea în decurs de 180 de zile după naștere, în vreme ce vacile ajung la aceiași greutate doar în 47 de zile. Laptele de vacă este tocmai de aceea constituit pentru a întâmpina necesitatea creșterii rapide a vacilor, dar nu este potrivit pentru oameni.

Cazeina de asemenea stimulează funcțiile glandei tiroide a nou născuților, iar tiroida este implicată în multe din procesele de dezvoltare, inclusiv în dezvoltarea sistemului nervos. Cazeina de la alte mamifere poate avea efecte adverse asupra procesului metabolic al nou născuților în mod deosebit, de vreme ce o cantitate de cazeină din alimente poate fi absorbită nedigerat și servii ca antigen.

În cazul lactozei, concentrația enzimei de rinină, care descompune cazeina, de asemenea scade o dată cu vârsta la toate mamiferele. În perioada în care se dezvoltă dinții de lapte aceasta nu există în tubul digestiv al omului. Fără rinină digestia cazeinei trebuie efectuată în mod normal de enzimele proteolitice care nu sunt atât de eficiente în descompunerea cazeinei.

Prezența cazeinei în dieta mamiferelor a fost de asemenea pusă în legătură cu creșterea nivelului de colesterol și a diferitelor tipuri de boli degenerative, cum ar fi arterioscleroza. Iepurii care au fost hrăniți cu cazeină au dezvoltat arterioscleroză, însă efectul poate fi redus dacă o sursă de proteină vegetală, cum ar fi făina din soia este introdusă în dietă. Aceasta arată că depunerile de amino acizi produse de cazeină, niciodată nu mai întâlnesc necesitățile mamiferelor tinere sau adulte.

Cazeina de asemenea produce un nivel ridicat de colesterol, față de proteina din soia în cazul câtorva specii de animale care includ, șobolanii, hamsterii, porcii de guineea, porcii și maimuțele. La oameni, o reducere a nivelului de colesterol va avea loc dacă carnea și produsele lactate vor fi înlocuite cu proteine din soia. Cazeina are un efect advers asupra secreției de insulină, nivelelor hormonale și a metabolismului calciului.


Comments & Responses

Leave a Reply