Evanghelia vesnică


Cu puțin timp înainte de moartea Sa, Mântuitorul le-a răspuns ucenicilor la întrebarea „care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3). A dat răspunsul la această întrebare în timp ce le spunea ucenicilor când avea Ierusalimul să fie distrus. Isus nu le-a răspuns separând cele două evenimente, distrugerea Ierusalimului și ziua venirii Sale, ci a răspus amestecând aceste două evenimente distincte. Amintidu-ne de cuvintele „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16:12) nu este de mirare că Isus nu a pus înaintea lor faptul că revenirea Lui avea să fie ceva mai departe decât așteptrau ei. Având milă de slăbiciunile lor El a îmbinat descrierea celor două evenimente lăsându-i pe ucenici să analizeze, mai apoi, cu mai multă atenție cuvintele Sale. Cuvintele rostite pentru a răspune ucenicilor nu au format un răspuns doar pentru ucenici, ci și pentru aceia care astăzi își îndreaptă atenția spre cuvintele Domnului lor și care așteaptă cu dor revenirea Sa.

În câteva din cuvântările Sale, Mântuitorul a atras ucenicilor atenția spre o posibilă nebăgare de seamă din partea lor în ceea ce privește ziua revenirii Sale. „Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.  Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.  Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.  Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” (Marcu 13:34-37).

Creștinul care își îndreaptă cu dor și nerăbdare gândurile Sale spre cer, nu doar așteptând, ci și „grăbind venirea zilei Domnului” (2 Petru 3:12) știe că Domnul Isus a lăsat instrucțiuni în Cuvântul Său, instrucțiuni care prin puterea Duhului Sfânt nu vor lăsa pe cei credincioși într-o stare lipsită de veghere. În Matei 24 ne sunt prezentate semnele timpului, semne care vor fi un indicator al timpului care se apropie de încheiere: hristoși falși, războaie, cutremure, foamete, boli. Dar toate acestea nu vor fi decât începutul pe care deja îl trăim de mulți ani. Va urma apoi persecuție, crimă, trădare, vor veni zilele proorocilor mincinoși, se va înmulții fărădelegea și dragostea se va răci. Sfârșitul însă va veni atunci când „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor.” (Matei 24:14). Ziua Domnului nu poate avea loc până când Evanghelia Domnului Hristos nu va ajunge în toată lumea. Dar aceasta nu este singura condiție. Pavel ne spune că aceea Zi măreață „nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, (2Tesaloniceni 2:3). Avem deci trei evenimente care trebuie să aibă loc înainte de revenirea lui Hristos:

1) Evanghelia să ajungă la toată lumea
2) Cei care au mărturisit în mod fals credința în Hristos se vor lepăda de El
3) Va fi descoperit omul fărădelegii

Pentru încurajarea creștinilor care credeau în imediata revenire a Domnului lor au fost scrise cărțile Evrei și Apocalipsa. Prima arată slujba pe care Domnul lor o efectua în folosul lor în ceruri, iar cea de-a doua prezintă istoria bisericii lui Hristos în timp ce Mântuitorul se află în ceruri. Citind Apocalipsa putem găsi informații utile atât în ceea ce privește lepădarea de credință, omul fărădelegii, cât și despre Evanghelie.

În mod special trebuie să acordăm atenție soliei din Apocalipsa 14 pentru că acolo ne sunt prezentați trei îngeri care au fiecare un mesaj deosebit. Primul înger este văzut zburând cu Evanghelia veșnică. El este trimis cu această Evanghelie la orice popor, iar după ce și cel de-al treilea înger își rostește solia are lor secerișul, eveniment care marchează sfârșitul lumii (Matei 13:39).

Comments & Responses

Leave a Reply